Timișoara a avut din nou onoarea să fie deschizătoarea unui turneu, de data aceasta fiind vorba de aniversarea de 15 ani a trupei Vița de Vie. Sunt ani mulți pentru o trupă încă tânără, dar care dă dovada că a ajuns la deplină maturitate, punându-se singură într-o situație inedită de reflecție asupra propriului material. Având ca bază cei 15 ani de experiență, rezultatul este o reinterpretare acustică a celor mai bune piese din repertoriul lor.
E destul de contrastant să-i vezi pe Vița de Vie cântând stând pe scaun și într-o atmosferă mai sobră, comparând cu stilul ironic pe care îl afișează deobicei. Desigur, ironia și parodia au fost și de data aceasta prezente, doar că subiectul a fost însăși Vița de Vie. Pe scenă s-a putut vedea plăcerea de a cânta, de a se juca cu propriile melodii, iar faptul că publicul a primit cu mult entuziasm viziunea trupei a contribuit la o atmosferă de vis. La visul oricărui artist care își vede munca apreciată.
De altfel e destul de vizibil că la acest proiect s-a muncit din greu, nu doar la orchestrarea pieselor, dar și la decor, aranjamente, lumini, proiecții și logistică. Sala Filarmonicii a fost locul perfect pentru un astfel de concert prin acustica sa călduroasă.
S-ar putea spune multe din piesele Vița de Vie se pretează ușor pentru o interpretare acustică, dar aceștia și-au împins limitele oferind variante noi și inedite unora dintre ele. Astfel, piesa Liber, deși originalul e acustic, a fost reorchestrată într-o melodie mai cu vână, punctul culminat fiind un solo plin de emoție a lui Cezar, acompaniat de Sorin la clape. Varză din reggae a ajuns bossa nova, ceea ce n-ar fi fost posibil fără vocea Alexandrinei, invitată să cânte pe această piesă. Momentul de maxim haz al serii a fost Sunetul mai tare, care, să râzi nu alta, se pretează a fi un hit al muzicii populare. Concertul a alternat distractivul cu seriosul, acest moment fiind precedat de o atmosferă întunecată pe Mori.
La fel au alternat și muzicienii instrumentele, astfel că spectacolul nu a devenit în nici un moment monoton. Cezar a mai luat în mână chitara electrică pentru un solo la Ce contează, în timp ce Adi Ciuplea a mai schimbat basul pe violoncel și contrabas. Trupa a avut în această seară și un al șaselea membru - Mandela, un artist desăvârșit, ce a oferit acompaniament la percuție și diferite instrumente de suflat. Adi Despot a cântat excelent, simțindu-se că s-a maturizat și el și vocea sa. În plus, ne-a oferit povești savuroase despre piese și lucrul la acest concert.
S-au regăsit piese din toată perioada de activitate a trupei, din 1997, până la cele de pe ultimele două albume. Vinolamine, însă, mi-a răscolit amintirile de la începuturile industriei muzicale românești. Nu numai că e "doar o piesă foarte bună" cum spune Despot, ci reprezintă chintesența tuturor melodiilor acelor vremi și prin această a treia variantă creează un pod peste ani în istoria muzicii autohtone, cât și a trupei Vița de Vie. Finalul concertului a fost plin de voie bună, cu visul lui Abdullah și megahit-ul (Contra)Basul și cu toba mare.
Succesul acestui eveniment a fost asigurat de pasiunea și munca trupei. Sper că se poate face cumva ca el să fie retrăit cândva în viitor. La mulți ani, Vița de Vie!
Setlist:
Iamma
Visele
Îmi pasă
Vinolamine
Alungă tăcerea
Cad
Liber
Ce contează
Varză
Lăsat Pustiu
Azi
Totata
Mori
Sunetul mai tare
Abdullah
Basul și cu toba mare
--bis--
Praf de stele
Visare
