Cronici / Galerii foto / Interviuri

Tuborg GreenFest powered by Rock the City ziua 1, Romexpo - 29 iunie 2012

Autor: Ion-Valentin Ceausescu, 30 Iunie 2012

Rock The City Powered by Tuborg Green Fest 2012 a început sub auspiciile unor condiții meteo mai favorabile, parcă prima zi nu a fost atât de călduroasă, însă amplasarea scenei este diferită față de OST, ambele festivaluri sunt la Romexpo, și cumva, norii de praf sub picioarele mulțimilor se ridică uneori mai sus de scenă.

Am ajuns la Romexpo pe la ora 16, după ce am fost inițial să îmi ridic acreditarea de la standul de presă amplasat la Hotelul Ramada, care este destul de departe de locul concertului și am avut surpriza că nu pot intra, fiindcă sunt ore speciale pentru accesul presei. După ce i-am convins pe oamenii de la pază că nu am aparat foto, că sunt doar eu cu carnețelul meu, mi-au dat voie să intru, dar prima trupă, Old Green deja își terminase recitalul, așadar nu am mai prins nimic.
1-Rock_The_City_ziua_1_Romexpo__HrraQSHfWL.jpg
Am ajuns însă la timp pentru Luna Amară. Un plus organizatorilor fiindcă în prima zi au adus pe scenă, în afară de Heaven Shall Burn, trupe românești, o alegere diversificată dacă țin cont că nici una nu prea seamănă cu acealaltă. Așadar, au intrat pe scenă Luna Amară și în fața scenei se adunaseră deja câteva sute de oameni gata să-i primească cum se cuvine. Am observat că Nic -chitară și voce- s-a tuns și astfel trupa pare cumva mai uniformă din punct de vedere estetic. Au cântat piese de pe toate albumele, inclusiv de pe ultimul, Pietre în alb. Băieții sunt la fel de energici ca întotdeauna, au invitat publicul la distracție și la protest, au vorbit despre politicieni și despre Roșia Montana, au cântat piese cu mesaj. A fost un concert reușit, vocile celor doi, Mihnea și Nic sunt diferite și fiecare are farmecul ei, piesele li se potrivesc celor doi. Din setlist au făcut parte: Oraș, Dizident, Gri Dorian, Pietre în Alb, Întunecare, Albastru, Loc Lipsă sau Folclor.

Ziua a continuat cu Timpuri Noi, o formație longevivă în spațiul românesc, care a trecut prin diverse schimbări de line-up, dar care s-a menținut mereu undeva între preferințele ascultătorilor. Cu piese înspre funk, cu versuri ușor de reținut, care sunt ori amuzante, ori triste, ori cu mesaj, această trupă este bună pentru cântările live, fiindcă cumva, te fac să te miști. Din păcate, nu mai cântă Artanu cu ei, din trupă făcând parte acum Dan Iliescu (chitară, voce), Felix Sfura (tobe) și Sabin Penea (bass, vioară), dar și așa, sunt o trupă pe care o ascult cu drag. Am observat că mulți oameni au venit special pentru trupele românești, mare parte dintre ei habar neavând cine sunt Heaven Shall Burn, mai ales publicul mai în vârstă, drept pentru care publicul celor de la Timpuri Noi a fost cât se poate de receptiv și au cântat cu ei. Din setlist au făcut parte piese precum Tanța, Tata sau Adeline.

Pe Celelalte Cuvinte nu am reușit niciodată să-i prind în concert de-a lungul timpului, dar am câteva prietene care merg de fiecare dată când cântă și m-au asigurat că sunt o trupă care merită. Bineințeles, i-am ascultat pe CD încă din copilărie și știam că sunt deosebiți, dar nu am fost pregătit pentru impactul emoțional pe care mi l-au transmis. E multă emoție și tristețe în muzica și versurile lor, care oricum sunt profunde și chiar transmit ceva, nu sunt doar cuvinte goale care sună bine. Îi ascultam și mi se întărea convingerea că trupe de genul acesta nu prea mai sunt și nu cred că or să mai apară. Păreau cumva rupți de toată nebunia lumii, o trupă atipică atât prin atitudine, cât și prin sound. O trupă care de-a lungul anilor a rămas fidelă crezului rock, care nu s-a vândut, s-a reinventat când a fost cazul, dar nu a încercat să fie ce nu sunt. Nu participă la festivaluri ale berii cu intrare libera sau la concerte date de primărie, dacă vrei să-i asculți, trebuie să mergi la concert și oamenii chiar merg la concertele lor. Am un mare respect pentru ei și concertul de ieri chiar a fost deosebit. Melancolic, profund, afecte bine controlate. Din setlist au făcut parte piese precum: Dacă vrei, Un sfârșit e un început, Zmeie sau Iarba prin păr.

Pe Heaven Shall Burn îi așteptam de multă vreme. I-am descoperit acum câșiva ani, odată cu albumul Iconoclast (Part 1: The Final Resistance) din 2008 și le-am ascultat mai apoi toate  albumele, piesele lor fiind mereu în playlistul meu. O trupă aparte, cu membri vegani care protestează împotriva rasismului prin versuri puternice. Unii i-ar încadra în genul deathcore sau deathmetal, dar o etichetă definitivă nu le poate fi pusă, fiindcă muzica lor este destul de complexă, agresivă și totuși melodică, însă ce se poate spune este că în prezent sunt una dintre cele mai bune trupe tinere ale Germaniei. Un concert cu ei este o experiență, lucru de care aveam să îmi dau seama în seara aceasta. La un moment dau au oferit fanilor tricouri cu trupa, drept mulțumire pentru primul concert pe plaiurile noastre și chiar au invitat un copilaș, care venise împreună cu tatăl său la concert, pe scenă unde a fost aclamat de public. Un punct scăzut pentru cei de la securitate care nu știu că crowd surfingul este ceva obișnuit la concerte și la un moment dat l-au lovit pe unul dintre cei care practica acest "sport", în loc să îl dea jos cum trebuie sau să îl tragă peste gard și să-i dea apoi drumul în public. Din fericire, am văzut era printre ei și un security cu un tricou cu Ministry, care i-a certat și le-a explicat cum stă treaba. Din păcate era o pasăre rară, restul fiind pur și simplu niște bătăuși. Nu așa se face trabă. NU a venit nimeni să se bată, ci să se distreze și moshpittul sau crowd surfingul sunt lucruri obișnuite care se întâmplă la concerte. Bineînțeles, dacă începe un scandal, atunci e altă treabă, însă nu era cazul.

Heaven Shall Burn au zguduit scena timp de o oră și jumătate, dovedind că sunt o trupă care devastează live. Mă așteptam să fie așa și m-am simțit cât se poate de bine. Atâta energie are solistul,  Matthias Voigt, încât nu are cum să nu îți transmită și ție măcar o parte și chiar a transmis, fiindcă nimeni stătea locului. Un nor de praf uriaș s-a ridicat în scurt timp, dar nu-i prea păsa nimănui. Au început concertul cu The Weapon They Fear, au continuat cu Black tears (Edge of Sanity cover ) spre a ne trece mai apoi prin toată discografia. Un moment mult așteptat a fost piesa Endzeit, precedată de introul Awoken, in timpul careia pur și simplu Raiul și Pământul chiar au luat foc. A fost fără doar și poate printre cele mai bune concerte de metal extrem la care am avut ocazia să merg până acum. Sper să se reîntoarcă.

Setlist Heaven Shall Burn
- The Weapon They Fear
- Black Tears (Edge of Sanity cover)
- Counterweight
- Forlorn Skies
- Intermission
- (Awoken)
- Endzeit
- The Disease
- Combat
- The Omen
- Of No Avail
- Unleash Enlightment
- Voice of the Voiceless
- Return to Sanity
- Trespassing the Shores of Your World


Vali C.

Vezi galeria foto a evenimentului la

  • Galerie foto Rock The City Ziua 1, 29 iunie 2012


Te-ar mai putea interesa

Calendar evenimente

Newsletter

Completează adresa ta de email pentru a putea primi ultimele noutăţi şi oferte prezente pe site.