Cronici / Galerii foto / Interviuri

Luna Amara - Daos, Timisoara - 12 Octombrie 2013

Autor: Andrei Vajna II, 13 Octombrie 2013

Un Daos aproape de capacitatea maximă aștepta sâmbătă seara recitalul Luna Amară. De altfel, publicul se strânsese în număr mare în fața scenei chiar și la trupa din deschidere, localnicii de la Grave for Sale. Cu așa un nume mă așteptam să fie niște oameni tare triști și morbizi. Morbizi au fost, costumația lor constând în halate negre sau un ștreang de spânzurat în jurul gâtului, dar muzica lor era una veselă (satirică ce-i drept), instrumentală cu accente electro. Clăparul avea uneori mișcări a la Flake de la Rammstein, iar pe fundal se desfășura o animație alb-negru în genul anilor '30 cu niște scheleți dansatori. Trebuie spus că publicul i-a primit cu multă căldură.

1-Luna_Amara_-_Daos_Timisoara_-_1FC9YsgX7.jpgPentru Luna Amară fundalul s-a schimbat în logo-ul campaniei "Salvați Roșia Montană" și a rămas așa până la final. Mă așteptam la un concert "nervos" cu multe speech-uri din partea lui Mihnea, dar, spre surprinderea mea, acesta parcă a vorbit chiar mai puțin ca deobicei, iar setlistul a fost unul destul de obișnuit și bine balansat.

După ce au început energic cu În gol, chiar prima piesă de pe ultimul album, a urmat o serie de hituri ce au extaziat publicul: Somn, Ego nr. 4, În cercuri, Gri Dorian. Am remarcat că Șerban se integrează tot mai bine în trupă și se face simțit pe mai multe din piesele vechi. Acest prim calup a fost încheiat cu Pietre în Alb, unde ultimul refren a fost cântat în cor de către public. A urmat o serie mai liniștită cu Luni de fiere, Roșu aprins și Mara. Trebuie menționat că sonorizarea a fost excelentă, se putea distinge fiecare instrument și nimic nu era prea tare, iar vocea lui Nick n-a mai fost masacrată ca în precedentele concerte Luna Amară din Daos.

Mihnea a luat în sfârșit prim planul cu piese ca Oraș, Dizident și Întunecare, pentru ca în final să avem parte de Lume oarbă, În tine tu, Hapiness provider, încheind cu Loc lipsă, ce a făcut publicul să sară. Nu se putea fără bis, unde și-a făcut loc și Albastru, după care a urmat o surpriză imensă pentru mine. E vorba de Antidot, o piesă de pe Asfalt, primul album al trupei, pe care nu au mai cântat-o de ani buni, iar eu unul nici nu am auzit-o vreodată în concert și mi se pare subapreciată. Aseară a sunat bestial și a primit un ropot de aplauze, așa că sper să o mai cânte. Ultima piesă a fost, bineînțeles, Folclor, cu probabil cele mai bune versuri din istoria acestei piese.

După cum spuneam la început, am avut parte de un setlist excelent, cu cele mai bune melodii, cu piese vechi și piese noi, aranjate echilibrat, astfel încât publicul să rămână captivat în permanență. Iar cu o sonorizare așa bună, cred că toată lumea a fost extrem de mulțumită.



Te-ar mai putea interesa