A venit primavara si dupa cum ne-au obisnuit organizatorii de concerte de la Promusic Events a venit momentul pentru primul concert mare in aer liber din Bucuresti, de data asta sub numele de Romanian Rock Meeting. Capul de afis, Apocalyptica, anuntat de aproape 3 luni a creat suficient de mult interes in randul comunitatii rock din Romania, astfel ca in data de 13.05.2012 la ora 19:00 in fata Arenelor Romane deja stateau la coada cel putin 300 de oameni. Cu toate acestea, in opinia mea, alegerea formatilor care au cantat in deschidere a fost interesanta, ca sa nu spun chiar curajoasa. Ma refer la formatile Changing Skins si White Walls, doua formatii cu un stil aproape diametral opus fata de capul de afis si care cu siguranta, nu au nici o legatura cu stilul finlandezilor de la Apocalyptica.
Am fost foarte curios sa vad cata lume o sa fie prezenta la acest concert si trebuie sa zic ca dupa estimarile mele ochiometrice au fost aproximativ 2000-2500 de oameni. Mult sau putin, nu stiu ce sa zic, sa fiu sincer. Va las pe voi sa analizati.Accesul a fost destul de rapid fata de alte evenimente la care am luat parte la Arene, prin urmare, la scurt timp de la deschiderea portilor, primele randuri din fata scenei au fost deja ocupate.
Prima formatie care a urcat pe scena a fost Changing Skins, "formatia care a crescut intr-un an cat altii-n 10". Pana acum i-am mai vazut cantand live in cadrul unui concurs unde au interpretat doar 4-5 piese si mi-au lasat inca de atunci o impresie foarte buna. Ei bine, concertul de pe scena Arenelor Romane pe mine nu m-a dezamagit. Am fost extrem de bucuros sa reaud piesele care deja le stiam, precum "Deeper and Deeper", "Lady Hoax " sau "Baby" (pentru care au si tras un videoclip live cu aceasta ocazie). Concertul a durat cam 40 de minute, timp in care baietii (si Raluca) au lasat o impresie suficient de buna. Cu toate acestea, avand in vedere ca primii fani care au venit la Arene si s-au asezat in primele randuri au fost fanii Apocalyptica, s-a putut observa o oarecare lipsa de interes fata de cei de la Changing Skins.
A doua formatie a seri a fost White Walls, o alta formatie pe care am mai auzit-o cantand live doar o singura data si care la momentul respectiv mi -a parut plictisitoare si repetitiva, doar o alta formatie de prin "underground-ul rock-ului romanesc". Aceasta impresie pentru mine s-a schimbat aproape 100%. Am fost surprins de o diversitate de stiluri muzicale, variand de la metal pana la progressive, cu tendinte de rock si jazz pe alocuri. Pur si simplu, pentru mine a fost o placere sa stau sa ii ascult. Pot sa spun ca am fost extrem de impresionat de prestatia lor. Nu degeaba au reprezentat Romania la GBOB in 2010. Aceasta formatie cu siguranta are un viitor frumos si cu siguranta va primii mult mai multa atentie din partea mea in viitor. Pana acum ce pot sa zic cu siguranta despre ei este ca nu merita sa cante prin micile baruri din Bucuresti"¦ locul lor este pe marile scene din tara si de ce nu, si de peste hotare. Recitalul lor a durat cam o ora si desi probabil unele persoane din public voiau sa se termine cat mai repede, ca sa ii vada pe cei de la Apocalyptica, trebuie sa remarc faptul ca si-a facut aparitia si un grup destul de mare de fanii care i-a sustinut si i-a aplaudat pe White Walls.
A venit si timpul capului de afis! Apocalyptica a intrat pe scena de la Arenele Romane. Publicul a inceput sa aclame si sa se manifeste corespunzator. In fine, am avut parte de toate elementele pentru un concert rock adevarat: locatie, formatie, public si atmosfera. Cvartetul finlandez format din cei trei violoncelisti Eicca Toppinen, Paavo Lötjönen, Perttu Kivilaakso si tobosarul Mikko Sirén si-au facut aparitia rand pe rand pe scena in uralele publicului si au inceput concertul pe acordurile piesei "On the Rooftop With Quasimodo". Sonorizarea a lasat putin de dorit la primele piese, dar pe parcurs situatia s-a mai redresat iar concertul a inceput sa sune tot mai bine de la piesa la piesa. Punctele culminante ala spectacolului au fost fara indoiala mult asteptatele cover-uri dupa piesele Metallica, care au fost fredonate de public, cat si momentele de solo ale celor trei violoncelisti pe piesele "Psalm 1" si "Sacra".
In rolul de solist vocal pentru piesele "End Of Me", "I'm Not Jesus", "Life Burns!" si "I Don't Care" a fost Tipe Johnson, care in opinia mea s-a descurcat foarte bine. Am avut parte de un concert foarte energic si plin de entuziasm din partea tuturor si cu siguranta nimeni din public nu vroia sa se mai termine prea curand.
La final, baietii au multumit publicului pentru prezenta si le-au incalzit sufletul inainte ca ei sa plece inapoi in friguroasa Finlanda. Reactia publicului la aceasta ultima declaratie a fost pe masura, aplauzele si uralele de bucurie fiind tot ce s-a mai auzit in timp ce baietii se retrageau incet - incet in backstage.
Setlist-ul Apocalyptica a fost urmatorul:
- On the Rooftop With Quasimodo
- 2010
- Grace
- Master of Puppets (Metallica cover)
- End of Me
- I'm Not Jesus
- Psalm 1
- Sacra
- Nothing Else Matters (Metallica cover)
- Last Hope
- Refuse/Resist (Sepultura cover)
- Life Burns!
- Seek & Destroy (Metallica cover)
- Inquisition Symphony (Sepultura cover)
- At the Gates of Manala
- I Don't Care
- Hall Of The Mountain King
