12 decembrie 2015
“În ziua aceea polițiștii ne tot goniseră de peste tot, amenințându-ne sau chiar scriindu-ne amenzi pentru deranjarea liniștii publice, și în cele din urmă ajunsesem să cântăm la ieșirea spre Intercontinental a metroului de la Universitate. Bătea un vânt de nu puteai ține ochii deschiși, lumea trecea nepăsătoare și zgribulită, iar după o vreme și nervii și plămânii ne-au ced
at. Ne-am apucat să strângem și în clipa aia am avut revelația: vreau să îmi fac trupă, să cânt pe o scenă, nu în frig la metrou alergat de poliție.
Aveau să mai treacă alți patru ani plini de încercări, câteva reușite și o grămadă de eșecuri până la primul album înregistrat, dar pentru mine totul a început atunci, în toamna lui 1995, la metrou la Universitate.Sâmbătă seară la Clubul Èšăranului mă voi prezenta singur-singurel, cu o chitară și un microfon, ca să îmi aduc aminte de cei 20 de ani care au trecut.” – Dan Byron, http://www.danbyron.ro
“În ziua aceea polițiștii ne tot goniseră de peste tot, amenințându-ne sau chiar scriindu-ne amenzi pentru deranjarea liniștii publice, și în cele din urmă ajunsesem să cântăm la ieșirea spre Intercontinental a metroului de la Universitate. Bătea un vânt de nu puteai ține ochii deschiși, lumea trecea nepăsătoare și zgribulită, iar după o vreme și nervii și plămânii ne-au ced
at. Ne-am apucat să strângem și în clipa aia am avut revelația: vreau să îmi fac trupă, să cânt pe o scenă, nu în frig la metrou alergat de poliție.
Aveau să mai treacă alți patru ani plini de încercări, câteva reușite și o grămadă de eșecuri până la primul album înregistrat, dar pentru mine totul a început atunci, în toamna lui 1995, la metrou la Universitate.Sâmbătă seară la Clubul Èšăranului mă voi prezenta singur-singurel, cu o chitară și un microfon, ca să îmi aduc aminte de cei 20 de ani care au trecut.” – Dan Byron, http://www.danbyron.ro