Interviu Trooper - Albumul ”X” reprezinta fix culoarea sufletelor noastre in aceasta perioada

Trooper/Coiotu: Nu este usor! (rade) Mereu ma gandesc, in nebunia mea, ca “de data asta o sa fie mai usor”, insa este clar ca nu ma invat minte. Fiecare lansare presupune eforturi uriase, stres, nopti pierdute, emotii etc. Inca ne aflam in punctul in care incercam sa alegem piesele noi pe care le vom canta in cele doua concerte de lansare. Trebuie sa analizam totul foarte bine; sa le integram in setlist asa cum trebuie. Sunt multe piese lungi, epice. “Cand esti doar un simplu om” dureaza 12 minute. “Radacini de dor” are 19 minute. “Lumea s-a stins” are sapte minute. (rade)
Este important ca totul sa fie aranjat perfect. Cred ca vom aduce si niste invitati minunati. Dar mometan nu pot sa spun nimic. In deschidere vor urca pe scena Jack of all Trades, Lovebite si Rebrain. Nu pot sa-ti explic cat de importante sunt pentru noi lansarile de album. Ne bucuram ca niste copii de fiecare data cand putem aduce in fata oamenilor piese noi. Normal ca multi ar merge inainte cu “Tari ca muntii”, “Strigat”, “Trec anii”, “Doua roti”, “Destin” etc. La ce sa te obosesti sa scoti muzica noua intr-o perioada in care aproape nimeni nu mai cumpara muzica? Poti sa canti linistit “hiturile”. Totusi, noi vedem diferit lucrurile: vrem sa venim cu piese noi, sa aducem “sange” proaspat in setlisturi. Deja am deraiat mult de la intrebarea ta. Cred ca si de aici ai sa-ti dai seama cat de mari sunt emotiile mele. (rade)

Coiotu: “Dragoste falsa” era aproape gata chiar inainte sa intram in izolare. Cu doar cateva zile inainte de a se inchide lumea, eu eram in studio si inregistram vocea. Clipul a fost filmat tot in izolare. Am iesit din casa cu declaratie pe propria raspundere. Am continuat apoi sa scriem piese, fiecare de acasa de la el. Ne-am trimis variante demo, idei, riff-uri… Am inceput sa inregistram imediat ce am putut sa iesim din casa si sa mergem la studio.

Din punct de vedere stilistic, nu am fost conditionati de nimic din exterior. Am scris fix ce ne-am dorit, cum am dorit, am cantat despre ce am simtit, am folosit ce instrumente am auzit noi in cap, iar la final singurul reper a fost ca noi sa fim multumiti.

Cei care ne sunt alaturi stiu ca, in cei peste 25 de ani de activitate, nu exista doua albume Trooper care sa semene, stiu ca in fiecare piesa ne deschidem sufletul, stiu ca nu exista nimic fals. Albumul asta reprezinta fix culoarea sufletelor noastre in aceasta perioada. Sper ca oamenii sa rezoneze cu noile noastre povesti. Am atins cateva subiecte extrem de reale si de dureroase.

Coiotu: Este clar ca scena a fost afectata rau de tot. Nu stiu sa-ti spun cate trupe au pus stop definitiv, insa sunt multe. Pandemia a lovit in toate directiile. Iar artistii au fost pusi in genunchi intr-un mod barbar. Statul nu a sprijinit sectorul asta sub nicio forma. Nimeni nu a facut nimic.

Din fericire, noua noastra serie de concerte merge bine. In 90% dintre orase am avut sold out – si cred ca asta spune multe. Lumea a fost nerabdatoare sa revina in salile de concerte. Stiu ca mai exista persoane care se tem sa vina in multimi de oameni, insa totul are un inceput. Trebuie sa punem capat situatiei din ultimii doi ani. Am organizat totul incat sa avem perioade de refacere intre concerte, asta in cazul in care cineva din echipa ar avea ghinionul sa se imbolnaveasca. Tinem cont de mult mai multe detalii, lucrurile sunt mai stricte putin. Important este sa ajungem peste tot si sa urcam pe scena. Iar pentru asta este nevoie sa fim sanatosi.

Momentan totul este bine atat pe scena, cat si in fata scenei. Le multumim tuturor celor care au venit pana acum la concertele Trooper. Am primit valuri intregi de iubire.

Coiotu: Da! Am lucrat cu multi oameni fenomenali. Din Romania am lucrat cu o multime de artisti pe care ii iubim: Paul Ciuci, Nicu Covaci, Cristi Minculescu, Mihai Georgescu, Alin Stoica, Calin Pop, Cristian Hrubaru… multi! Avem in plan cateva viitoare colaborari. Doua sunt vorbite deja, insa asteptam sa ne putem suprapune agendele. Ca sa raspund complet la intrebarea ta, si am sa raspund strict in numele meu, mi-ar placea sa inregistrez ceva alaturi de Daniel Iordachioaie. Are o voce incredibila. Este unul dintre solistii mei preferati. Unde mai pui ca, daca vrea sa cante rock… se cam termina tot!

Coiotu: Toata lumea trebuie sa se implice. Asta ii include si pe artisti, indiferent de stilul pe care il canta. Inainte sa te consideri artist este necesar sa nu uiti ca rolul tau principal este de cetatean al planetei. Orice se intampla in lume ne afecteaza pe toti, iar faptul ca unii prefera sa taca de teama de a nu deranja pe cineva… ii transforma in partasi. Nu ma refer aici la cei care se tem realmente pentru viata lor, la cei pusi in situatii extreme, ci la cei care, din comoditate financiara, din interes meschin, prefera sa taca si sa se dea bine cu toti. Am tot respectul pentru orice om care atrage atentia asupra nedreptatilor din lume, oricare ar fi profesia lui.

Coiotu: Este minunat. Cant alaturi de prietenii mei, iar asta este o situatie ideala. Cred ca asta este si “secretul” - suntem prieteni. Iubim muzica si asta a fost motivul din care am inceput sa cantam. Nu ne-am certat niciodata pe bani, pe fete, pe mai stiu eu ce alte lucruri. Certurile noastre au fost mereu muzicale. Viata este mai frumoasa cand nu trebuie sa cauti “mercenari” pentru a pune bazele unei gasti. Dupa atatia ani, am invatat cu totii cand unul dintre noi are nevoie de putin spatiu, cand cineva are nevoie de mai multa atentie, cand cineva este trist sau bucuros… ne stim deja dintr-o privire. Nici nu pot sa-mi imaginez cum ar fi sa intorc capul pe scena si sa nu ii vad in spate pe Balaur, Cristi, Oscar si John.

Coiotu: Ne facem vacanta mare pe scene din toata tara. Avem o vara foarte plina. Este un lucru bun, nu ne plangem. Ne era foarte dor sa ne revedem cu prietenii formatiei, iar vara asta ne va ajuta mult in directia asta. Sunt multe festivaluri care au reusit sa ofere publicului o serie de trupe fenomenale. Am aranjat insa totul in asa fel incat sa ne putem bucura putin si de cateva zile libere alaturi de familiile noastre. Ti-am spus ca totul este calculat si aranjat la secunda. (rade) Iar faptul ca vom canta si piese noi… mi-nu-nat!!!

Coiotu: Este discutabil. Depinde de stare. Personal sunt intr-o perioada a vietii in care prefer o scena mare. Cred ca trebuie sa-mi reincarc bateriile cu multa energie direct de la cei din fata scenei. Vreau sa aud sute de voci cantand mai tare decat mine. Vreau sa le vad bucuria in ochi, pofta de viata, fericirea! Am si perioade in care iubesc sa cant in cluburi, sa am publicul la o jumatate de metru in fata mea. Am impresia ca ce se intampla acolo este secretul nostru. Noi le cantam lor, ei ne canta noua, la final ne imbratisam si fiecare pleaca usor in alta directie. Este, parca, un ritual al prieteniei. Dar acum, dupa cum am spus, vreau scene mari – vreau sa alerg, sa ma catar pe schele, sa respir aerul serilor calde, sa cant “Amintiri” si sa privesc cerul… da.

Coiotu: Ne leaga o relatie speciala de multe cluburi moto, insa nu cred ca sunt mai multe festuri moto decat festuri non-moto (rade). Am cantat pentru prima oara la un astfel de eveniment in 2001, undeva la Snagov. Ce nebunie a iesit acolo… ne-am facut asa multi prieteni. Avem prieteni motociclisti in toata tara… prieteni buni! Pe unii i-am nasit, altii ne-au nasit ei pe noi, ne-au fost alaturi in momente grele, iar noi le-am intors fiecare gest. Ce sa-ti spun? Avem o piesa care a devenit deja imn: “Doua roti”. Este o colaborare minunata cu Hrubaru. Ai vazut cum o canta toata lumea la concerte – indiferent ca ai motor sau nu, la piesa asta canti din toti plamanii. (rade) Unul dintre noi este motociclist. Nu vreau sa spun care. Este secret mare de tot. Nu vreau sa il cheme nimeni “la joaca”. (rade) Exista cluburi in tara care folosesc piesele noastre ca imn. “Destin” este imnul unui club, “Tari ca muntii” este imnul altui club, pentru prietenii din Archangels am scris special o piesa, la evenimentele celor de la Seawolves cantam constant de 14 ani (cu pauza de pandemie), ce sa-ti mai spun? Ii iubim. Sunt oameni liberi, au sufletul imens, sunt buni. Este suficient sa va uitati la ce fac motociclistii din Romania cu proiectul “Bikers for Humanity”. Au ajutat in ultimii ani mai mult decat orice alta entitate pe care o stiu eu. Au construit case pentru nevoiasi, au donat sange cat sa revigoreze o buna parte a sistemului medical, ajuta permanent case de copii, persoane in nevoie etc. Intrati pe pagina lor. Daca nu ii stiati, veti avea o mare surpriza.

Coiotu: Prietenii formatiei sunt cei care ne-au adus pana aici. Le-am spus mereu ca ei sunt Trooper. Fara ei, noi eram doar niste umbre. Am sa le multumesc toata viata mea pentru fiecare cuvant frumos, pentru fiecare strangere in brate, pentru fiecare mesaj, pentru tot. Au trecut 25 de ani de Trooper, iar eu in continuare ma simt coplesit in fiecare zi cand primesc mesaje de la prietenii trupei. Multi s-au casatorit pe muzica noastra, altii s-au cunoscut la concerte Trooper, altii au depasit momente grele ascultand Trooper, altii au dat inapoi de la sinucidere sau consum de droguri. Sunt fericit ca am luat parte la toate momentele importante din vietile lor – bune sau rele. Am fost acolo sa le intoarcem dragostea. La final cu asta voi pleca in suflet. Nu am trait degeaba.

Coiotu: (rade) Voi vreti sa vedeti cat rezist pana sar sa va musc pe toti. (rade) Toata lumea a inceput sa ma intrebe asta la fiecare postare de pe facebook. Stiu exact cum a pornit totul. Eu anuntasem cu ceva ani in urma trei sau patru concerte. Nu o suta! Si postarea era fix asa: “Concerte noi – Constanta, Bucuresti, Targoviste”. Primul comentariu mi-a dat direct in tampla. Cineva intreba cand venim la Constanta. Am recitit postarea, m-am uitat daca am pus diacritice, daca am incurcat literele, daca e ceva in neregula. Si nu era nimic gresit. Nu am stiut ce sa ii raspund. (rade) Asa ca am facut o noua postare. De acolo a inceput nebunia. (rade) Cred ca vom pune pe piata o serie de tricouri speciale cu “La Constanta cand veniti?”. (rade) Intamplarea face ca la sfarsitul lunii chiar vom ajunge in acest frumos oras.

Coiotu: Va multumesc si eu pentru ca ne primiti de ani de zile in revista voastra online. Le multumesc si celor care au sacrificat 5 minute pentru a sta la povesti cu noi. Ne vedem in 3 si 4 iunie la Quantic. Stay Trooper!