Interviu cu Charlie Griffiths de la Haken: despre turnee, concertele din România, albumul “Fauna” și calambururi cu hobbiți…

Autor: Cezar, 25 Iulie 2023

Ediția 2023 a festivalului ARTmania urmează să lanseze Sibiul în stratosferă chiar la finele săptămânii, iar vreme de 3 zile (28, 29 și 30 iulie 2023), orașul transilvănean va deveni capitala metal și prog rock a Europei! Cu trupe precum Emperor, Wardruna, Porcupine Tree, Haken, Samael, Port Noir sau Pain of Salvation, inimile noastre mici și negre nu vor avea altceva de făcut decât să sucombe entuziasmului și să tacteze în ritm de blast beats și măsuri compuse. Țineți defibrilatoarele aproape!

Ca încălzire pentru desfășurarea de forțe care ne așteaptă, am avut ocazia să stăm de vorbă cu una dintre trupele de top ale scenei Prog din ultimii ani. Și într-adevăr, nu-i prima oară când băieții ăștia ajung pe meleagurile noastre! Doamnelor și domnilor, aplauze pentru Haken !
Înființată în 2007 de multi-instrumentistul Richard Henshall, chitaristul Matthew Marshall și solistul Ross Jennings, trupa are în catalog piese epice (putem folosi sensul dat de limba română ;) ), care împing genul progressive rock dincolo de limitele sale dogmatice! Muzical, Haken sunt un amestec delicios de orchestrație complexă, pricepere tehnică, palete sonore eclectice și, nu în ultimul rând, o doză sănătoasă de umor (care se regăsește pe deplin și în prestațiile live).

De-a lungul anilor Haken a cunoscut și două-trei schimbări de lineup, iar astăzi trupa înseamnă:
Haken se bucură de succesul internațional începând cu anul 2013, când lansează albumul "The Mountain". De atunci, au făcut nenumărate turnee prin Europa (rupând scena ARTmania pentru prima dată în 2018), au trecut oceanul ducând sonoritățile hakenistice pe țărmurile Americii de nord și au fost oaspeți pe croaziera Cruise To The Edge, alături de legende ale prog-ului precum YES și Marillion.

Recent au încheiat o altă aventură pe țărmurile americane, unde au promovat cel mai recent material de studio, “Fauna ”. Acolo i-am găsit și cu interview-ul acesta, iar Charlie Griffiths (chitară, backing vocals) ne-a dedicat din timpul său pentru a discuta albumul, turneele și, desigur, revenirea pe scena ARTmania. Puneți-vă pălăriile de tocilari, că vom intra în detalii!

1.Salut, băieți! Ce mai faceți și cum merge turneul din state?
Ne simțim excelent ori de câte ori ajungem să cântăm în SUA. După o pauză de câțiva ani, este grozav să ținem primele concerte în calitate de headlineri. Chiar și după atâția ani, vedem figuri cunoscute! Ne bucurăm, desigur, și când ne facem prieteni noi; am cunoscut multă lume mișto aici - printre care și un pisoi. Într-o noapte, în Florida, Pete, Rich și Conner l-au salvat pe micuțul hoinar. L-am ținut cu noi câteva zile, până când a fost adoptat de inginerul de sunet. L-a botezat Haken!
2. Și micuțul Haken a ajuns cu bine în casa lui cea nouă?
Da! Primim frecvent poze și mesaje cu el! S-a făcut deja mare!
3. Cum e să călătorești pe marile (și adesea nesfârșitele) șosele americane? Adesea ele au fost surse de inspirație pentru legendele rock-ului…
E grozav! Ne simțim privilegiați să călătorim și să vedem atâtea state americane. Șoferul nostru a tras bățul scurt, așa că el trage tot greul. Călătorim noaptea, așa că mare parte din drum o petrecem dormind. Cu toate astea, e mișto să te trezești de fiecare dată într-un oraș nou și să experimentezi locuri și lucruri noi.
4. Aveți timp sau liniște mentală să notați idei noi în timp ce călătoriți? Sau preferați să compuneți în afara sezonului de concerte?
Laptopul meu e mereu la îndemână pentru idei noi. Mi se pare relaxant să-mi petrec timpul de călătorit așa. Am multe riff-uri salvate pe hard, care probabil vor ajunge și pe următorul album Haken.
5. Apropos de liniștea mentală - cum arată momentele de respiro într-un turneu Haken?
De obicei le avem dimineața, așa că găsim un loc drăguț în care să ne bem cafeaua. După aceea ne plimbăm puțin și vizităm împrejurimile.
6. Dacă ascultați muzică, cum arată playlist-ul din autobuzul de turneu?
În ultimul turneu aveam o rutină de noapte: ne delectam pe YouTube, cu clipuri de o oră cu capybara. Montajele aveau muzică vaporwave.
7. Ați străbătut deja lumea în lung și-n lat, așa că întrebarea următoare vine în ajutorul trupelor care abia își încep turneele internaționale: care sunt locurile unde poți mânca bine? Putem să ne limităm doar la Europa, dar dați-ne toate recomandările!
Dacă eșți la început, o idee bună e să ai un grătar cu tine. Cumperi ce-ti trebuie de la supermarket și pui de-un picnic la marginea drumului. E și un mod bun de a economisi bani.
8. Rămânem în zona de ponturi pentru muzicieni. Aveți vreo poveste horror din turneu? Cum poți să te ferești de orice vi s-a întâmplat?
Personal, aș zice că aeroporturile sunt horror. Costurile de check-in pentru instrumente pot fi de-a dreptul înfiorătoare! Sfatul meu e să călătorești cu bagaje cât mai ușoare cu putință, iar echipamentele să fie cât mai compacte. De aceea eu și cu Rich folosim procesoare Neural DSP și chitare Strandberg fără headstock.
9. Turneele te pot duce în multe locuri noi și interesante. Puteți să ne împărtășiți câteva din amintirile primei vizite în România?
Iubim România și suntem extrem de recunoscători că putem să cântăm iarăși la voi! Îmi amintesc că Ray și Pete vroiau să meargă la ski în Sinaia, cu toate că nu erau deloc echipați pentru asta. Au întrebat pe net și niște fani drăguți le-au adus la hotel tot ce aveau nevoie. Românii sunt foarte ospitalieri! Ne-am simțit, desigur, excelent la ARTmania și abia așteptăm să ne revedem și anul acesta!
10. Revenind în România, ce va entuziasmează cel mai mult?
Împrejurimile festivalului sunt superbe, așa că abia aștept să vizitez și să mă opresc într-una din cafenelele sibiene. Și desigur, abia așteptăm să cântăm pentru fanii noștri minunați de aici!

Ajungând în cea de-a doua parte a interview-ului, e vremea să ne punem pălăriile de tocilari. Avem câteva întrebări despre "Fauna" și cum a ajuns bijuteria asta de album să sune așa…

1. Albumul, ca și The Mountain, se îndepărtează de pilonii narativi caracteristici pentru celelalte materiale ale voastre. V-am urmărit pe net în ultimele săptămâni (într-un mod deloc sinistru!!) și am descoperit că fiecare piesă de pe album are câte un animal (animal-spirit?) atașat, ceea ce vă face și pe voi să relationati diferit cu acestea. Puteți să împărtășiți ce înseamnă melodiile de pe album pentru fiecare dintre voi? Dar albumul, ca întreg? Ce semnifică "Fauna" pentru voi?
Așa este. Ni s-a părut util să avem o temă centrală pentru tot albumul, fiindcă ne ajută să păstrăm o anumită direcție muzicală. Îndrăgim animalele, suntem interesați de istoria naturală și regnul animal, așa că ne-a fost ușor să găsim inspirația astfel. Am participat cu toții la versuri, dar aici procesul a fost diferit pentru fiecare dintre noi. De pildă, pentru "Beneath the White Rainbow", Conner s-a inspirat dintr-un film japonez care i-a plăcut. Pentru mine, "Elephants Never Forget" a fost o tentativă de a scrie ceva în stilul lui Stephen Sondheim despre extincția mamutilor și Londra victoriană - sper că are sens ce spun, haha!
2. Coperta de pe Fauna e o capodoperă! Dan Goldsworthy a surprins esența albumului, dar se pare că s-a și îndepărtat, puțin, de estetica metal caracteristică celorlalte lucrări ale sale. Cum a decurs colaborarea cu el? Ați pasat idei, ați lucrat cu un brief sau pur și simplu i-ați spus “albumul sună cam așa, fă-ți de cap!”
Am lucrat cu Dan mai demult, pentru albumul meu solo, Tiktaalika. Ce a ieșit a fost într-adevăr diferit de lucrările pentru care este el cunoscut. Dar și mai important, colaborarea cu el a fost foarte ușoară, iar el este un tip foarte mișto. E o plăcere să lucrezi cu el. Deși are de regulă clienți din zona death, thrash și power metal, mi-am dat seama că omul poate să facă orice. M-am gândit că dacă ai ochiul și tehnica să desenezi un zombie călare pe un dragon, atunci cu siguranță un cimpanzeu îmbrăcat la 4 ace ar fi floare la ureche! I-am trimis din timp demo-uri și versuri de pe "Fauna" ca să avem timp să jonglăm cu idei și să ne dăm filme împreună.
3. Muzical, Fauna e un bufet suedez de stiluri și genuri - de la djent, la synthpop și până la jazz (mi-ar fi plăcut să fiu o muscă în studio, în timp ce lucrați la album!). Ce trupe sau cântece v-au influențat? Ce aveați în playlist-uri în timp ce lucrați la album?
Nu prea obișnuim să ascultăm altă muzică în timp ce compunem. Fiecare dintre noi vine cu câte o idee mișto din care încercăm să scoatem niște versuri. Ne concentrăm pe impactul emoțional al muzicii pe care o facem, iar sound-ul final este rezultatul influențelor noastre individuale. Am crescut, de pildă, cu Metallica și Iron Maiden, așa că în muzica noastră mereu se găsește loc pentru powerchord-uri cântate cu palm mute. Mai curând de aici vine inspirația pentru pasajele heavy, decât din djent. În ceea ce-l privește pe Pete, partiturile de clape vin din sfera de artiști de muzică electronică ca Max Cooper și Jon Hopkins. Sunetul nostru specific se naște combinând toate aceste elemente.
4. Să vorbim puțin despre "The Alphabet of Me". Piesa pare că sparge toate tiparele de gen: de la hook-ul pop al sintetizatorului, riffangeala agresivă a chitarelor din refren, linia aceea de bass din strofa a doua care aduce a 808 și până la melodiile ca de stadion de la final. Și toate in 7/4! Cum ați încropit toată nebunia asta?
Piesa a început de la intro-ul de clape și a crescut de acolo. Când Ray a adăugat tobele electronice și Conner linia de bass, piesa a căpătat în mod natural o nuanță pop. Ross a venit apoi cu versurile și, presto!, am avut piesa!
5. Albumul are o multitudine de sunete interesante, texturi și instrumente ciudate. Care-i cel mai ciudat sample sau instrument pe care l-ați folosit la înregistrări?
Eram în turneu, în 2022, în SUA, și într-o noapte am ieșit la film. Ne aflam în Savannah, Georgia, și după film așteptam uber-ul la marginea unei păduri. Împrejurul nostru păreau că orăcăie mii de broaște, așa că Pete a înregistrat repede tot ce se auzea. Ce a tras în seara aia a ajuns în cele din urmă pe "Sempiternal Beings".
6. Că tot am vorbit de sunete ciudate în metal - Ray cântă la tubă. A apucat să o înregistreze și pe Fauna?
De data asta, nu. Dar prietenul lui, Miguel Gorodi, a tras niște alămuri mai acute pe album. Pe "Alphabet of Me" a făcut un solo de trompetă, iar pe "Sempiternal Beings" a cântat la flugelhorn.
7. Mix-ul a fost făcut de Jens Bogren. A mai lucrat cu voi pe "The Mountain", "Restoration" și "Affinity". A colaborat de asemenea cu legende ale metal-ului precum Opeth, Arch Enemy, Amon Amarth și Sepultura, imprimând pe toate proiectele un sunet specific, un “Bogren sound”. Cum a decurs colaborarea cu el?
Am vrut neapărat să lucrăm cu Jens pe albumul ăsta, având în vedere piesele pe care le-am pregătit, și ne-am bucurat enorm să aflăm că-i disponibil. După cum ai spus, a mai lucrat cu noi, așa că știam exact la ce să ne așteptăm de la el și știam că el este omul potrivit care să ducă piesele noastre către un alt nivel. În general îi trimitem toate track-urile și îi dăm mână liberă să le dea viață. După ce “digerăm” varianta inițială de mix, mai schimbăm câteva idei cu el și facem mici ajustări pe ici, pe colo. Procesul e întotdeauna distractiv, creativ și ușor!
8. Se pare că o parte definitorie a sunetului Haken e și spargerea barierelor armoniei tradiționale: de la acorduri extinse sau modificate, împrumuturi din alte tonalități și moduri, până la folosirea unor cadențe cu totul neobișnuite care par să schimbe definitiv centrul tonal al piesei. După părerea voastră/a ta - care-i cea mai sexy progresie de acorduri pe care ați folosit-o? Apare pe undeva, în Fauna?
Ne plac mult armoniile de jazz, așa că e firesc pentru noi să ieșim din tărâmurile diatonice. Suntem niște tipi tare sexy, așa că armoniile noastre sunt adesea senzuale :P
9. Și acum pentru întrebările de super-tocilar... Versurile de pe "Fauna" sunt inspirate și din romanul “Androizii visează oi electrice?” al lui Phillip K. Dick. Ați zis la un moment dat că vă place și seria “Stăpânul inelelor”. Vreo șansă să vedem un album inspirat din LOTR la un moment dat?
Versurile pentru “Alphabet of Me” au fost influențate de cartea respectivă, dar și de cele două filme Bladerunner. În ceea ce privește LOTR, sorry don’t know what you’re Tolkien about!
10. A doua întrebare de super tocilar. Cere cineva din echipa voastră un al doilea mic dejun în turneu?
Da, toți. But try not to make a hobbit of it.
11. Șiii ultima întrebare… Un ultim mesaj pentru fanii care va așteaptă la ARTmania?
Abia așteptăm să ne întoarcem la voi, să cântăm pentru voi și să simțim dragostea și energia pe care ne-o dați! Ne vedem la scenă!
Mulțumesc mult pentru timpul acordat! Zeii rock-ului să va binecuvânteze în pribegiile voastre! Abia așteptăm să vă vedem la Sibiu!


Cam asta e, oameni buni! O privire în mințile nonconformiștilor Haken ! Asigurați-vă că îi prindeți în Sibiu, pentru că va fi un show al naibii de bun! Între timp, eu mă întorc la “Fauna”, să vânez broaștele pe care le-a înregistrat Pete :D

ARTmania se desfășoară între 28 și 30 iulie 2023, la Sibiu. Bilete disponibile prin link-ul de mai jos!
https://www.artmaniafestival.ro/

Sursa: ARTmania.