Aproape - despre prezent, trecut si viitor cu Mihnea Blidariu de la Luna Amara

Mihnea Blidariu: Așa s-a întâmplat pur și simplu. Am avut și concertul de la Conti [n.ed. 22 noiembrie 2013], am vrut să scoatem albumul live și am sperat că o să meargă mai repede și cu DVD-ul.

A fost destul de scurt intervalul între momentul când am decis că îl facem și momentul în care a apărut. În mai-iunie a fost decizia și în august am intrat deja în studio. În octombrie a fost gata. Piesele erau deja în lucru, o parte le și cântam deja în concerte: "Lampioane", "Pene".

Nu foarte mulți... sunt piese de 2-3 ani. Doar "Prea târziu" e compusă cu puțin timp înainte de concertul de la Conti. Cele mai noi piese sunt "Doar noi doi", "Prieteni călători" și "Duși de val".

N-am privit niciodată lucrurile așa. La asta nu ne-am gândit. [Râde] Nu. Așa s-a întâmplat pur și simplu. Piesele sunt ideile lui Nick în mare parte. Așa am lucrat la el. Noi am scos mereu albume foarte lungi și ne-am gândit ca de data asta să scoatem ceva mai scurt și mai cuprinzător.

Așa au ieșit compozițiile astea și e absolut fain. Nu a fost vreo lipsă de inspirație. Așa sună bine piesele astea.

Am realizat un mic experiment cu cvartetul de coarde, Les Nuages, ceea ce e o chestie nouă pentru sound-ul nostru. Am folosit și niște synth-uri, nu foarte multe.

Mai întâi am vrut să facem pe o singură piesă. Eu și Nick suntem așa mai lirici, mai sentimentali și am insistat să fie pe toate piesele. Mi se pare o idee câștigătoare, completează foarte bine compozițiile, sună foarte bine pe album, sună foarte fain și live.

Întâi am avut piesele, apoi a venit ideea cu cvartetul de coarde. Avem niște prieteni responsabili cu orchestrația: Dorin Ghiuță de la formația Luni la teatru și Dan Georgescu de la Byron, care a făcut și mixul și masterul pentru albumul ăsta.

Scurt (Râde).

Nu i-aș spune, dacă te gândești cum e Prieteni călători de exemplu.

Nu, nu. E mai melancolic. Nouă ne place să spunem că e orientat mai mult spre interior, mai personal să zicem.

În primul rând de maturitate a stilului, apoi de sound care e mai bun acum în mod cert datorită acumulării experienței și datorită sculelor și instrumentelor mai bune.

E cealaltă față a Lunii Amare. Nu aș zice că e ceva peste. E în același registru stilistic cu "Don't let your dreams fall asleep". Nu pot să spun că e mai sus sau mai jos. Ne completează pe noi ca formație, ca sound, ca intenție artistică.

Asta se întâmplă când compunem în zona asta semi-acustică.

Așa e. Nu am un răspuns precis la asta. Așa au ieșit piesele astea. M-aș bucura să fie mai accesibile, să le considere lumea așa. Asta însemnând că lumea înțelege versurile, că mai multă lume înțelege mai mult. Pentru că poate sunt mai accesibile ca muzicalitate, dar textele nu mi se par neapărat.

Să așteptați următorul album când va cânta la fel de corect, dar mai puțin potolit. [Râde] Și asta face parte dintr-un proces de maturizare a lui ca vocalist. Niciodată nu ne-am nimerit să avem o anumită coregrafie pe scenă. Fiecare e cum se simte în elementul lui. Nick mereu a fost așa, chiar și pe vremea când era mai dezlănțuit, tot era mai puțin dezlănțuit ca mine.

E un soi de contrast, dar care pe noi nu ne deranjează. Tot timpul am avut principiul ăsta ca fiecare să facă cum se simte bine pe scenă.

A afectat-o destul de tare. S-au închis cluburi imediat după aceea. Noi atunci tocmai plecasem în turneul aniversar de 15 ani. Îți dai seama că s-a dus pe apa sâmbetei. Nu neapărat că s-au închis cluburile, dar nici noi nu mai aveam nici un chef de cântat.

Din ce îmi dau seama, cei care au vrut să aibă un loc pentru concerte și au ținut neapărat să facă lucrul ăsta și i-a interesat să aibă concerte, și-au rezolvat problemele. Chiar s-au mărit unele locuri, au apărut câteva noi.

Dar mi se pare că legislația a rămas în urmă. În continuare se dau avize pentru un număr de foarte puține persoane în locuri în care ar suporta mai multă lume de fapt. Adică oamenii au înțeles care au fost problemele și-au mărit capacitatea, au îndeplinit criteriile legale, dar legile sunt vechi. După asemena evenimente și asemenea tragedii inclusiv în domeniul legislativ trebuie umblat. Ceea ce oricum nu s-a făcut după Colectiv. Deși s-au lăudat că or să schimbe legi, că or să dea chestii mai dure, până la urmă nu s-a făcut nimica, a fost numai bla-bla. La fel s-a întâmplat și în domeniul sănătății, după problemele care au fost cu cei care au fost acolo răniți și care au decedat ulterior.

S-a schimbat că suntem mai puțini, ceea ce e cel mai nasol. Poate că o parte a scenei muzicale am devenit mai apropiați, am început să ne sunăm mai des.

Părerea mea personală e că va fi afectată, dar și pozitiv și negativ. Cred că în perioada următoare or să apară genul de venue-uri mai măricele, să le spunem medii, care să poată să găzduiască 400-600 de oameni, până într-o mie. Dar din păcate cred, că așa-i la noi în România - cazi dintr-o extremă într-alta -, vor dispărea încet-încet cluburile mai mici, mai underground. Ele contau și vor conta în continuare pentru o anumită parte a scenei underground. Mă refer în special la trupele tinere care apar și care s-ar putea să nu mai aibă unde să-și înceapă parcursul muzical, pentru că n-or să poată să umple la început de drum o sală de 500-600 de oameni, cum o să li se ceară probabil. Sper să nu fie așa, dar din câte văd cam acolo se îndreaptă lucrurile.

Că trebuie în primul rând să fim mai atenți cu spațiile în care ne întâlnim și să fim mai atenți unii cu alții, să avem grijă mai mult unii cu alții, că în continuare avem un stat căruia trebuie să-i sucim mâna la spate ca lucrurile să se întâmple. Cred că asta e cea mai importantă lecție de fapt, că trebuie să avem mult mai multă grijă unii cu alții, să ne ținem mai aproape.

După "Asfalt" și "Loc lipsă" am fost independenți pentru următoarele materiale. La "Pietre în alb" am lucrat punctual cu A&A doar pentru distribuție. "Live la Conti" l-am scos tot așa, pe barba noastră. Cumva, oricât de mare a fost de-a lungul timpului neîncrederea care s-a construit în noi vizavi de casele de discuri din România, mi s-a părut că Universal a început să facă niște mișcări mai prietenoase înspre zona noastră muzicală. Sunt mai multe trupe acolo: Vița de Vie, Coma, trupe mai tinere. Am zis că hai să vedem ce ar fi să, din nou. Deocamdată suntem mulțumiți de colaborare, distribuția mi se pare foarte ok și pe online mai ales, dar și în țară. Discuțiile sperăm să fie mai largi, să includă și următoarele materiale și colaborarea să se dezvolte cât mai fain. Oricum, deocamdată pentru scena rock din România, e cam singurul label care pare a fi interesat de partea asta. În rest nu mai există altceva.

E un festival care se numește Feast, făcut de un român, cu trupe românești, în principiu pentru comunitatea de români din Londra. Dar bineînțeles oricine este binevenit. Acum a fost a treia ediție. Au fost cam 300-350 de oameni. E o inițiativă foarte mișto, mai ales că omul acela, Cătălin Savin, se străduiește, se luptă uneori cu morile de vânt, se dă peste cap să facă festivalul ăsta. Acum o să facă și un festival de teatru românesc. A fost fain, a fost un feedback un pic altfel, fiind vorba de oameni plecați, unii mai de mult, alții mai de curând, care n-au plecat de bine ce le era. E genul de public pentru care, tocmai pentru că au plecat, contează mai mult un pic versurile și mesajul Luna Amară. A fost o experiență foarte interesantă. Pentru o bună parte din noi atunci a fost prima oară când am fost în Londra. Zona aia Camden, Soho, zonele în care se cântă, în care sunt cluburi, tot felul de magazine de muzică. Ce putea să ne intereseze și pe noi? Îți dai seama.

Nu. Pentru că toate astea laolaltă compun, vorba lui Nick, călătoria Luna Amară. Nu e vorba de sărit de la una alta, e una în completarea celeilalte. Sunt diferite tipuri de energie, de dinamică în aceste concerte, dar ele ne reprezintă în egală măsură.

Da. Turneul tocmai l-am extins cu încă două date: în ianuarie o să fim la Constanța și la Galați, iar la începutul lui februarie încheiem turneul la Pitești și la București. La Hard Rock Cafe pe 2 februarie va fi ultimul concert din turenu, ultimul concert cu cvartetul de coarde. Nu știu dacă pentru totdeauna, dar cel puțin pentru o lungă bucată de vreme. Poate va mai reveni. Până acum colaborarea a fost foarte bună, și live și în studio. Cine știe, dar deocamdată nu ne-am propus mai mult în zona asta, mai mult decât albumul ăsta.

Ne dorim destul de tare să scoatem un album electric cât mai repede, asta însemnând anul viitor cândva. Nu o să fie nici el foarte lung, chiar dacă poate n-o să aibă doar 7 piese. Nu cred că o să mai scoatem albume așa lungi cum au fost precedentele. Sunt două piese pe care deja le cântăm, "Om" și "Aleargă. Așteaptă" și mai avem încă vreo 4-5 idei. În funcție de cum o să meargă lucrul la piesele noi, o să decidem când și cum scoatem albumul electric. Mie cel puțin mi-ar plăcea să-l scoatem în toamna viitoare.

Am vrea ca în primăvară să lansăm DVD-ul "Live la Conti". Probabil o să presupună și un mini-turneu de promovare. Nu știu încă. O să încercăm să facem niște evenimente mai altfel un pic, cel puțin la Cluj și la București.

O să mai scoatem un clip, chiar la piesa care dă titlul albumului "Aproape".

Nu știu. Te întreb și eu pe tine. Te uiți la clipuri? Mă mai uit și eu la clipuri. Cred că da. Se mai uită lumea.

Da, și videoclipul la "Doar noi doi" nu am avut să-l dăm decât la Music Channel, la emisiunea lui Hefe. Nu prea ai unde în rest. E și de promovare, pentru că există și lume care descoperă aleator pe youtube, dar e și o formă de artă, în măsura în care regizorul care vine cu conceptul și cu ideea face din clipul acela artă, mai mult decât doar niște imagini care însoțesc un mesaj audio.